Astazi, in ziua in care Gigi sarbatoreste alaturi de Iisus eliberarea din arest, eu, patronul spiritual al acestui blog, m-am hotarat sa fac o cerere scrisa catre cititorii acestui ravas electronic. In primul rand vreau sa public scrisoarea deschisa pe care tzutzi mi-a lasat-o la usa casei: “Draga mogulule, iti multumesc pentru ajutorul tau, pentru ca fara tine nu ajungeam sa ma realizez financiar din bloggerit. Iti scriu aceste randuri de pe vaporul CX560 cumparat din banii incasati zilnic de la cititori. Te stimez si te apreciez! Multa consideratie!”
Citind aceste randuri, consider ca misiunea mea in lumea blogului s-a incheiat. Am reusit sa fac milioane de oameni fericiti si simt nevoia sa ma retrag, sa raman in umbra.
Asadar, va recomand sa citit in continuare www.tzu.ro si www.commentabout.ro (un alt produs de succes al Stelistu&asociatii Corporation.inc)
Va iubesc prin eliminare si ne auzim cu alta ocazie
Ps: seful cabinentului central al serviciilor secrete de administratie si admolestare din Bali este unul dintre pretenii mei apropiati si voi servi Pastele catolic dimpreuna cu acesta.
Stie cineva ca pe 14 februarie 1980 a inceput a 13-a Olimpiada de vara / iarna? sau ca pe 14 februarie 1960 Marshal Ayub Khan a fost ales presedintele Pakistanului. Sau caaaaaaa pe 14 februarie 1971 s-a nascut Ghita Muresan.
Evident, nu!
Ca va e gandu’ numai la chestia aia gay si pufoasa numita Valentine’s Day, ziua cand homosexualilor nu li se mai spune homosexuali, ci “indragostiti” sau “romantici”. Cand auziti de 14 februarie vedeti roz si inimioare rosii in fata ochilor, va transformati. Si toti sunteti ai dreaq de originali. La modu’: “Ce sa-i iau lu’ aiaaaa, fratioareeeeeee? Ah, stiu! Ma duc la Dalles si ii iau o inimioara d-aia pe care scrie frumos <te iubesc>. Sigur o impresionez!”. Cei mai originali recurg la flori. Pe sistemu’: “Nu-i iau, frate, flori in alta zi a anului, ca ma injosesc. Dar cand vine blestematul 14 februarie floraresele au mai mult succes decat la inceputul anului scolar”. Trandafri verzi, mov, gri, in forma de inimioare, pe care sa scrie “te iubesc vicky”, orice vrei gasesti in minunatele gherete.
KAO, adica maşina mea, e cunoscută de apropiaţii mei drept o maşină capricioasă. Ea funcţionează, de regulă, pe sistemul: “De ce să pornesc, cînd pot să nu”, că aşa-i place ei. Ea merge doar atunci cînd n-ai nevoie. La modu: dacă eşti plecat în vacanţă în insulele Mauritius şi ea e acasa, poţi fi sigur că funcţionează. În schimb, daca tre’ să ajungi undeva şi viaţa ta depinde de chestia asta….well..ia taxiul!
Kao, pentru cei care nu ştiu, e un VW Polo grande punto, grande durere de cap. Am impresia că e frustrată că nu s-a născut vreun Bentley sau un Porsche şi d’aia e aşa. Anyway, acum, după mii de reparaţii, poate concura lejer cu Maybachu lu Gigi, sau cu Rolls-u’ lu’ Giovanni.
Noi ne cunoaştem de ceva timp şi-am trecut prin multe momente de cumpănă în care eu mă uitam disperat la ea şi-o imploram să meargă şi ea, nepăsătoare, cu o mînă-n falcă (faru’ din dreapta) parca-mi spunea: “Vezi, boule, daca n-ai vrut s-o iei cu autobuzu’, ce să-ţi fac?!?! Eu te-am avertizat, ţi-am zis ca azi nu am Zen-ul pozitiv şi Karma nu e din cea mai fericită. Acum stai ca prostu-n ploaie, poate te-nveţi minte”.
Dar apogeul ei a fost cînd, prin vară, m-a lăsat la graniţa Bucureştiului cu alte oraşe cu un copil de 3 ani în dreapta, pe care trebuia să-l duc la aeroport. Senzaţieeeeeeeeee! A zis STOP şi stop a fost .
A scris Panda, acum ceva timp, un post despre metroul din China, Japonia, sau Coreea de Sud, Nord sau de mijloc. Nu mai ţin minte şi nici n-are prea mare importanţă. Unde vreau să ajung: am văzut aseară nişte poze cu staţiile de metrou din Stockholm, capitala Suediei şi cam cel mai tare oraş din partea aia de nord. Sînt de departe geniale. Look!
Boooooooonnnnnnn! Am primit chestia asta de la Dani şi Tzutzi. Cica trei lucruri pe care aş vrea să le fac înainte s-o mierlesc. Sou, lets start dă şou!
Coaie, deci care-i faza cu chinezii astia? Ce are toata lumea cu ei? Boon, nu intelegeti nimic. Aşadar, să curgă explicaţia video. Cum m-am trezit eu pe la 8, asa ca băiatu, după vreo 3-4 ore de somn d’ăla şmecher, am dat drumu, aşa semi-inconştient cum eram, la televizor. Nu ştiu pe ce-am apăsat şi mai ales cum am apăsat dar am nimerit pe Hbo. Cu un ochi deschis doar pe jumătate îi văd mecla lu ăla din Matrix, Keanu Reeves, şi lîngă el una pe care n-o mai văzusem în viaţa mea. Dar faptul că era acolo cu ăsta era un semn bun. Şi cum stăteau ei faţă-n faţă cu nişte priviri d’alea pătrunzătoare, de m-au făcut să deschid şi cealaltă jumătate de ochi o aud pe duduie glăsuindu-i Matrixului: “You don’t really think that Chan did it, do you?”! :|:|
Mă, care-i faza? De ce trebuia sa fie un chinez? Ce aveţi cu acest simpatici, dar totuşi mulţi, oameni?
Ok, cum chestia asta mă frămîntă de ceva timp, am decis să iau măsuri chiar aici pe blog şi să vă arăt că aceşti simpatici gălbejiţi sînt chiar şmecheri. O să dau doar cîteva exemple, din diferite domenii, din care vă veţi da seama singuri de faptul că ăştia sînt tari de tot.
1. Aşadar, primu exemplu e din muzică. Aceasta este o melodie tradiţionala chinezească, pe care ei o ascultă înainte şi puţin după cină. Interpretată, desigur, de o formaţie chinezească.
2. Cea mai bună echipă de fotbal din lume la ora actuală e una chinezească
Anyways, mi-e cam lene să dau alte exemple. Dar vă întreb: ceeeeeeeeeeee aveeeeeeţiiiiiiiiiii cuuuuuuuuuuuuu chineziiiiiii????????
Anyyyyyyyyyyywaysssss, am fost in seara asta la ţarcu’ ăla cu gheaţă în mijloc. Prima oară am zis să merg cu echipa mea de patinatori viteză şi lumină în buricu’ oraşului, la Unirii. Booon. Fix în ziua în care eu mi-am redescoperit aptitudinile de mare patinator s-au gîndit ăştia să aprindă ei beculeţele, să fie şmecheri. Aşadar, în centru’ Bucureştiului agitaţie mare, haos, copii rătăciţi, strazi blocate, atmosferă de mare sărbătoare + o Loredana Groza cocoţată pe o scenă cîntînd cu mare foc la cei 83 de ani recent împliniţi. Clar n-aveam cum să patinăm acolo şi-am zis să purcedem către un loc mai vesel şi mai liber. Nu, n-am plecat în Germania, dacă la asta vă gîndeaţi. Ne-am dus în Doctor Taberei, un cartier renumit pentru fibra de sticlă şi cantitatea mare de pinguini care aterizează acolo în timpul nopţilor de vară. Acolo distracţia era în toi pe suprafaţa cu gheaţă şi cu doar 30 de ron de căciulă ne-am închiriat una bucată role mai ciudate, cu tot cu senzaţia de ciupercă în liberă creştere pe picior.
Senzaţie maximă pe gheaţă: 820 de indieni pe metru pătrat de apă îngheţată! Cum sa nu-ţi vină chefu’ să patinezi ca nebunu’ şi să te dai în spectacol? Oricum, cred că am nimerit în mijlocul unei reuniuni organizate de vreo sectă d’asta noua şi la mare căutare, că toţi aproape toţi foloseau aceleaşi cuvinte, like: boss, valoare, talent, shukar, şarmant, mondial, etcccccc.
Simţindu-ma exact ca acasa am cedat psihic şi mi-e lene să mai scriu.
Vorba proverbului: cine nu bea, e clar că sapă groapa altuia.
ps: cu mana pe suflet promit că o să revin cu detalii, dacă interesează pe cineva
.
Det ar jette duktig!
